Maximum Rock Festival 2013: Pentru cei care cred in Metal
Publicata la: 10:05 - 7.11.2013Maximum Rock Fest a incheiat o saptamana destul de plina de evenimente concertistice, daca nu chiar o luna cu adevarat Rock si Metal. Nu-mi amintesc exact ordinea in care s-a anuntat lineup-ul festivalului, insa unul din lucrurile care ma incantau era faptul ca aveam sa ii vad pe My Dying Bride in premiera personala, desi veneau pentru a nu stiu cata oara in Romania.
Vineri aveam sa ajung dupa show-urile trupelor romanesti, cu parere de rau pentru ca i-am ratat pe cei de la White Walls, dar si pentru ca eram curioasa sa vad cum suna Psycho Symphony, care au deschis prima seara de Maximum Rock Fest.
Am intrat in holul din Turbohalle pentru a fi intampinata de o galagie placuta, amintindu-mi ca intre pauzele dintre concerte, „drum stage”-ul ii astepta pe curiosi pentru prezentari de instrumente sau scurte „demonstratii” de indemanare. Se prezenta ceva, se filma, se radea, unii se plimbau de colo colo asteptandu-i pe Artocity sa urce pe scena. Am trecut pe langa bicicletele luminate strident si pe langa cei cu bun simt care fumau si stateau de vorba in afara spatiului amenajat pentru concert.
Atrocity este una din trupele scenei Metal care au oferit publicului albume-experimente, explorand diferitele valente ale genului. „Okkult” nu face exceptie, iar live, in Turbohalle am avut parte si de cateva piese noi, intr-o zi speciala se pare: „We’ve been to Sibiu, but we’ve never made it here”, dar iata-i aici, creand dupa spusele lui Alexander Krull un moment „istoric”.
„We’re gonna play some old shit that we did long time ago, but it’s still fresh, right?”, ca o introducere pentru piesa „Fatal Step”. Solistul era extrem de bine dispus: „Everyone here, do you want some more brutal music?” Sa fie, zicem noi, mai brutal ca „Blood-stained Prophecy”.
Si cand ma gandeam in sinea mea la bine dispus, n-as fi zis ca am sa aud urmatoarele „Are there any nice ladies here? Shall we bring them on stage?” Zis si facut – a coborat de pe scena, selectat doua domnisoare din public, adus pe scena si invitat la dans. Nu am stiut ca se poate „dansa” pe muzica celor de la Atrocity, cu atat mai putin pe ritmurile piesei „Satans Braut”. Chiar si Alexander a concluzionat: „You know what? That was quite an experience…”
Au tinut sa aduca un omagiu Death Metal-ului cu „Death by Metal”, adaugand la final: „What can I say, you’re fucking awesome!” Fantastica a fost atmosfera si buna lor dispozitie. Nu au incheiat insa fara a dedica piesa „Blut” tuturor romanilor, pomenindu-l si pe bunicul sau, care s-a nascut la Sibiu.
Setlist ATROCITY:
Pandaemonium
Haunted By Demons
Fatal Step
March of the Undying
Blood-stained Prophecy
Satans Braut
Death By Metal
Necropollis
Blut
Pe Samael ii ascultam acum multi ani, fiind probabil una din trupele care trece odata si-odata pe la urechea fiecaruia, uneori ramanand o „pasiune”, alteori doar o „etapa” muzicala. „Bucharest, is very good to be back in Romania”, observand chiar ca de la ultimul concert pe meleagurile noastre au scos ceva albume, asa ca au destule piese pentru prima seara de Maximum Rock Fest: „Soul Invictus”, „Luxferre” si – in cuvintele solistului -, „the heaviest song”, „Into The Pentagram”.
„We know what you love , ’cause we love the same thing! We love Metal! We believe in Metal!”
A fost un spectacol „ca la carte”, lumini, un public care a facut atmosfera cu multe strigate in primele randuri. Prezenta scenica a solistului este intr-adevar impresionanta. Personal mi-a lipsit feeling-ul, poate si pentru ca nu mai resimt nicio legatura cu aceasta muzica, de unde si impresia de performeri. insa nu ii voi depuncta, oamenii chiar s-au simtit bine.
Pentru cei familiarizati cu muzica elvetienilor, a fost probabil un show aproape perfect, nici nu avea cum sa nu fie, mai ales pentru cei care au rabdat in primele randuri, inca de la deschiderea primei zile de festival.
Concluziile primei seri: un public mai putin numeros decat m-as fi asteptat, pentru cine a fost atent la ce se intampla in jurul scenei s-au filmat piese la fiecare trupa, asa ca vom vedea probabil si un DVD al festivalului.
Setlist SAMAEL:
My Saviour
Shining Kingdom
Flagellation
Soul Invictus
Luxferre
Into The Pentagram
Jupiterian Vibe
Slavocracy
Reign of Light
Moonskin
Born under Saturn
In Gold We Trust
Baphomet’s Throne
Rain
Infra Galaxia
Encore:
Ceremony of Opposites
The Truth is Marching On
In a doua zi i-am prins pe cei de la Goodbye to Gravity chiar in momentul cand se pregateau sa urce pe scena. Nu au fost primii, inaintea lor desfasurandu-se show-urile celor de la Vespera si Abigail. Aici n-am auzit decat cuvinte de lauda, Abigail de exemplu, pregatind un show special pentru aceasta zi, dupa cum aveam sa vad si in poze.
Goodbye To Gravity mi-au parut ca au avut ceva probleme cu sunetul, nu ma pricep la treburi din astea tehnice si nu stiu cum s-au auzit primele doua trupe, insa nu este primul concert al lor la care particip. Trecand peste partea cu sonorizarea, concertul lor a mers la sigur – ca de fiecare data baietii iau in primire scena si publicul: activi si molipsitor de bine dispusi.
O trupa pe care imi doream sa o vad de foarte multa vreme este Dirty Shirt - asta pentru ca ori aparitiile lor in capitala nu sunt foarte numeroase ori eu nu am fost atenta. In orice caz, dupa seara de sambata as zice mare pacat: oamenii trebuie vazuti pentru ca nicio inregistrare nu le face „dreptate” in ceea ce priveste impactul pe care il au pe scena.
Foarte „partizana” muzica lor, ceea ce prinde intotdeauna publicul. Este posibil sa ma insel, insa in cadrul Maximum Rock Festival s-au prezentat in formula de „minus 1”, dar asta n-a stirbit din farmecul show-lui lor, mai ales interactiunea dintre cei doi vocali a fost punctul maxim de interes: neobositi si suparati pe „merele stricate” ale politicii romanesti.
Leaves’ Eyes au readus pe scena din membrii Atrocity si desigur pe Liv Kristine, care in prima zi a festivalului a putut fi vazuta printre cei din public, unii profitand de ocazie pentru a face o fotografie cu solista.
O schimbare de atmosfera fata de show-ul celor de la Dirty Shirt, atat pe scena, cat si in primele randuri. Leaves’ Eyes m-au pierdut putin, muzica lor nu-mi este intru totul familiara, nenumarandu-se printre alegerile mele in materie de Metal.
Au prezentat piese de pe viitorul album ce va fi lansat in luna noiembrie, care nu mi sau parut foarte diferite de restul, poate si pentru faptul ca ni s-a infatisat pe parcursul unei ore un „rezumat” al discografiei Leaves’ Eyes. Nu pot spune insa ca mi s-a parut un show memorabil, doar ca Liv este pe scena la fel de simpatica, iar Alexander Krull ceva mai "rezervat".
Surpriza serii pentru mine au fost cei de la The 69 Eyes – surpriza la modul... neplacut. Desi se numarau printre trupele pe care le ascultam destul de frecvent prin liceu, show-ul lor mi s-a parut complet neinspirat, anost.
O insiruire de piese mai mult sau mai putin „copy-paste”, care ma facea sa ma intreb ce anume mi-a placut la The 69 Eyes. Doar vocea probabil, deoarece pe vremea aia nu aveam atat acces la Internet incat sa "suspin" si la clipurile lor de pe YouTube.
Cu alte cuvinte: pana si ei pe scena mi s-au parut plictisiti, asa ca nu am fost singura. Au fost multi dintre aceia care acum si-au gasit ragazul sa viziteze standurile de merch sau altele. Unii acum soseau la festival. Ar trebui sa mentionez ca pana la concertul finlandezilor publicul mi s-a parut la fel de putin numeros. Se pare ca au ales sa petreaca seara doar in compania celor de la My Dying Bride, de vreme ce acum ne adunaseram mai multi.
Setlist THE 69 EYES:
Devils
Don't Turn Your Back
Tonight
Perfect Skin
Wasting the Dawn
Love Runs Away
The Chair
Dead Girls Are Easy
Darkness in You
Never Say Die
Dance d'Amour
Red
Gothic Girl
Brandon Lee
Lost Boys
A meritat asteptarea... Nu stiu daca Turbohalle a fost locatia perfecta pentru un concert My Dying Bride, dar cand vine vorba sa vezi in sfarsit una din trupele tale favorite, parca aspectul acesta nu mai conteaza. Am simtit insa cum s-a schimbat atmosfera in doar cateva momente.
Am fost in primul rand incercand sa absorb tot ce se petrecea pe scena, urmarind in acelasi timp cu coada ochiului reactiile celor de la gard, surprinzand zambete nedeslusite si lacrimi discrete, cum dintr-un capat in celalalt bratele incordate tinteau catre scena pe ritmurile muzicii.
Si cum unui metalhead adevarat ii sade bine la concerte indiferent de situatie, am avut parte si de o mireasa in adevaratul sens al cuvantului: „furata” si adusa „la fata locului”, stand discret in dreapta scenei pret de cateva piese. Sau poate prietenii nu au vrut sa rateze nici aceasta ocazie... In orice caz, frumos mod de a adauga o amintire placuta unei zile si asa speciale.
Un setlist din care nu puteau lipsi „From Darkest Skies”, „Turn Loose the Swans”, „The Cry of Mankind” sau „She is the Dark”. Nici ca ai fi vrut altceva. Poate doar sa nu se termine… Fiecare s-a manifestat in voie, ba chiar am inteles ca au fost si dintre aceia care s-au incumetat la un circle-pit… pe Doom. Deh, or fi gasit ei momentul ca fiind ideal pentru astfel de "activitati".
Prezenta lor pe scena mi s-a parut fantastica, diferita fata de ceea ce vazusem pe tot parcursul festivalului, show-ul lor venind parca dintr-o alta lume. Un final frumos pentru Maximum Rock Fest, daca se poate spune asa depre un concert My Dying Bride, concert in care Aaron n-a facut decat sa ne trezeasca pofta de Doom.
Setlist MY DYING BRIDE:
Kneel Till Doomsday
Like Gods of the Sun
The Raven and the Rose
From Darkest Skies
Turn Loose the Swans
The Whore, the Cook and the Mother
Thy Raven Wings
Like a Perpetual Funeral
My Body, a Funeral
The Cry of Mankind
She is the Dark
The Poorest Waltz
The Dreadful Hours
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter