
Paul Gilbert la Bucuresti Vibrato pe Ritmuri de Jazz, Rock si Blues
Probabil unul dintre cele mai carismatice personaje ale Rock-ului, dar cu siguranta unul dintre cei mai rapizi chitaristi din lume, PAUL GILBERT, a revenit in concert la Bucuresti, Duminica 31 Martie, la Hard Rock Cafe.
Stilul sau este recunoscut cu usurinta de orice pasionat al chitarei electrice, piesele sale fiind o adevarata provocare si totodata o inspiratie. Vorbim de PAUL GILBERT la superlativ atunci cand el, din pura modestie, nu o face. Imi amintesc vag cum s-a prezentat simplu - „I’m Paul!” - dupa tot „tam tam”-ul amuzant („… round of applause, please, for…”) facut in jurul celorlalti membri prezenti alaturi de el pe scena. A lasat pur si simplu muzica sa-si spuna propria poveste, sa vorbeasca in numele talentului tuturor.
Concertul de la Bucuresti a promovat cel de al 12-lea album de studio, lansat anul trecut si intitulat „Vibrato”, avandu-i alaturi pe scena pe sotia lui, Emi Gilbert, pe Thomas Lang si Kelly Lemieux. O aventura muzicala ce ne-a tinut pret de mai bine de doua ore cu ochii atintiti asupra scenei si cu urechile in extaz.
Setlist-ul serii a fost unul destul de variat, debutand cu „Enemies (In Jail)” dupa cateva „dificultati tehnice” minore legate de casca lui Gilbert, moment tratat de chitarist intr-un mod cu totul haios, multumind in repetate randuri pentru rabdare.
Poate ca totusi era mai mult vorba de o nerabdare ce se manifesta tacut, cu sentimentul ca asteptarea a luat sfarsit: venise momentul in care il puteau urmari pe Gilbert facand minuni cu chitara sa. Spun asta pentru ca in fata scenei erau niste tineri, fani adevarati, care au cantat aproape toate versurile unora dintre piesele din concert. Cu toate ca i-am ascultat albumele, personal, nu am acordat, cred, niciodata atentie acestui aspect.
Spectacolul a fost un intreg mozaic al genurilor muzicale: Rock, Progressive, Blues si Funk, fiecare piesa atragand atentia asupra unei linii melodice sau a unui pasaj rapid – o cursa nebuna pe riff-urile/ritmurile lui Gilbert.
Am savurat momentele de jazz cu un interludiu marca Emi Gilbert, acolo unde te-ai fi asteptat sa auzi un solo de chitara. Dialogul chitara/keyboard a fost unul cu valente deosebite, in timp ce Thomas Lang a creat adevarate „artificii” ritmice, iar basul lui Kelly Lemieux aducea pe alocuri o tenta usor agresiva multora dintre piese. Mi-a placut nespus acel sound „punchy”.
Una dintre piesele care, pentru mine, au iesit in evidenta este „Bivalve Blues”, cu un intro prelung, pur si simplu ametitor, un pic atipic in contextul unora ca „Scarified” sau „Go All Night”. Improvizatia a fost cuvantul cheie, Gilbert afirmand ca la fiecare concert incearca sa interpreteze o piesa sau alta intr-un mod cu totul diferit, adaugand la un moment dat „No idea what I’m doing here!” fara insa sa ne incurce cu detalii tehnice.
Ceilalti membri au avut fiecare momentele lor: Emi Gilbert cu un intro deosebit pentru piesa „Blue Rondo Turk”. Precum si Thomas Lang cu un solo la tobe. Un scurt moment acustic cu Gilbert interpretand cateva pasaje din piese binecunoscute – poate multi din cei prezenti ar fi vrut ceva mai mult decat un refren din „To Be with You”. Pentru ca nu am urmarit setlist-ul turneului, „Still Got the Blues” a fost o surpriza cu adevarat placuta. Ritmurile binecunoscutei piese au sunat demential in Hard Rock Cafe. De altfel, sonorizarea a fost foarte buna pe tot parcursul concertului.
Pe scena atmosfera era una placuta si, daca pana in acel moment, ti s-a parut ca cei patru nu s-ar distra pe scena, a urmat un schimb de roluri (Concertul Mr Big, careva?): in noua formula cu Gilbert la tobe, Thomas Land la bas, si Kelly Lemieux la chitara, si cu Emi Gilbert la voce.
A fost un spectacol foarte reusit, in care Gilbert cu simtul umorului si al autoironiei a creat o atmosfera placuta atat pe scena, cat si in fata acesteia, culegand zambete si rasete pe tot parcursul serii.
Setlist PAUL GILBERT
Enemies (In Jail)
Rain and Thunder and Lightning
Bb Jam / Vibrato
Scarified
Go All Night (cover Pat Travers)
Bivalve Blues
Put It on the Char
25 or 6 To 4
Blue Rondo Turk
ATMSPHR / Drum Solo
Technical Diff
Acoustic Paul
The Lemon Song
Space Truckin Man On The Silver MNTN
Still Got The Blues
Stay With Me Sin City
C.O.D